La intampinare, sau…intampinat?

andrada sas - intrarea

Nu se intampla rar ca modul traditionalist de a avea grija de detaliile zilei sa fie diferit de ce vedem prin filme si visam sa aplicam in ziua nuntii. Nu, deloc rar, as zice mai degraba des. Practic, in afara de faptul ca exista invitati, mancare si fond muzical, plus o rochie alba, lucrurile nu pot fi mai diferite intre modalitatile stramosesti care ne fac sa lacrimam de emotie in ziua nuntii si frumoasele clisee americane care fac pana si pisica sa suspine in fata televizorului.

Aruncarea buchetului? Din filme. Candy bar? American. Scaune chiavari? Americane. Marturii? – eh, aici discutia e lunga, nu sunt chiar americane. Nunti tematice? Mai ales americane, dar deja au capatat caracter international. Bufet? American. Cocktailuri –semnatura? Americane. Ceremonii in aer liber? Oricum, dar numai romanesti nu. Lampioane suspendate si de toate alte felurile? . Well, s-ar putea spune ca orientale, insa implementarea tot cam americana este. Ceva vechi, nou, imprumutat, albastru? American. Domnisoare de onoare (mai multe) imbracate la fel? Ghiciti…Primirea mirilor? Clar din filme – aici ne apropiem putin de subiect, dar permiteti-mi sa ma plimb putin si prin zona traditionala, inainte sa tragem concluzii.

Hora miresei? Romaneasca. Dezbroboditul miresei? Romanesc. Furatul miresei? Nu stiu ce sa zic, as tinde sa zic balcanic, insa cred ca radacinile obiceiului se duc pe undeva prin toate culturile unde femeile se transmiteau ca obiecte de colo-colo pe bani sau obiecte (imi scuzati ironia deloc fina, stiu ca ar trebui sa fiu mai putin partinitoare cand vine vorba de propriile opinii, uneori pur si simplu nu-mi iese – si uite-asa se mai duc la vale inca doi-trei clienti). Ruptul turtei? Romanesc. Barbieritul mirelui? Romanesc. Intampinatul oaspetilor? Printre altele, romanesc. Cel putin patru feluri de mancare servite de catre ospatari? Cred ca se intalneste intr-o zona mai extinsa, care contine si teritoriul romanesc. Mai pot aminti aici varsatul galetii, bradul, pleosca mirelui si a miresei si alte traditii bine a fi pastrate, dar cu respect pentru ele, va rog.

Sa derulam inapoi – va povesteam la finalul capitolului americano/international despre intrarea/primirea mirilor. Asa este – in alte culturi decat cele romanesti, mirii – figuri centrale ale evenimentului – sunt cei celebrati, asadar intampinati si aclamati de audienta. Isi fac de obicei intrarea pe diverse melodii tematice, lumea ii aplauda, ei se aseaza gratios la locurile lor, sau incep direct dansul – depinde ce chef au si la ce film ne uitam.

La noi, nimic nou sub soare , cred, lucrurile stau altfel. Desi figurile centrale ale nuntii raman mirele si mireasa (cu amendamentul ca in cultura romaneasca si nasii sunt la mare cinste printre personaje, poate chiar mai importanti decat mirii, fiind amfitrionii de drept ai petrecerii), personajele ce trebuie cinstite sunt invitatii. Ei au facut onoarea de a participa la nunta organizata de nasi si miri, ei vor plati de cele mai multe ori pentru un start in viata cat mai incurajator al tinerii perechi si de aceea trebuie onorati, cinstiti si primiti cum se cuvine. Unii vor spune chiar ca e un pic jignitor sa nu fi intampinat la nunta de catre mire si mireasa. Asa se face, aceasta a fost calea de ani de zile si e destul de greu sa rupi ritmul si traditia.

Si de aici dificultatea si subiectul nostru de astazi . Ce facem? Stam o ora si jumatate-doua in picioare la intrare sa intampinam oaspetii asa cum se cuvine? (dupa ce in prealabil am avut deja un prim contact dupa ceremonia religioasa). Sau fugim la sedinta foto/in camera de hotel la odihna, lasam parintii, nasii, domnisoarele de onoare, hostessele si wedding plannerul sa se ocupe de primirea invitatilor si ne facem intrarea triumfala mai tarziu, ca vedete ale nuntii ce ne aflam? Desigur, varianta cea mai comoda este cea de-a doua. Nu doar ca e mult mai putin solicitant pentru miri, dar este si mai rapida – oamenii nu mai pierd timp ciocnind fiecare in parte cu mirii, stand la coada sa treaca prin acest ritual. Ca sa fac o analogie mai putin eleganta – se fluidizeaza traficul. Asadar, din punctul meu de vedere in aceasta privinta, raspunsul nu poate fi decat unul singur – screw tradition, you need to get some comfortable fun! Desi sunt de parere ca ar trebui sa evitam globalizarea asta a nuntilor si ca ar trebui pe cat posibil sa conservam din traditii si obiceiuri, cred ca mai ales in cazul nuntilor urbane, moderne, trebuie sa ne adaptam putin la realitate si sa incercam sa schimbam lucrurile care ne ingreuneaza existenta. Audienta trebuie educata si trebuie sa inteleaga, prin pasi mici, ca primirea mirilor de catre ei si nu invers nu este un semn de lipsa de respect vizavi de ei, ci un semn de respect vizavi de miri care sunt, totusi, cei mai importanti.

Daca credeti ca totusi invitatii nu vor intelege aceasta rasturnare de situatii, puteti alege un moment anume sa ciocniti cu ei si sa le multumiti pentru intelegerea de care au dat dovada. Veti face, astfel, o favoare mirilor de la viitoarea nunta unde persoanele respective vor fi invitate. O singura rugaminte – nu rugati fotograful sa vina dupa voi cand faceti asta. Momentul de interactiune sincera cu invitatii se va transforma intr-un moment de teatru si zambete false, iar fotografiile vor iesi oricum doar bine nu. Puteti alege un alt moment pentru asta, dar despre acest lucru va povestesc intr-un articol viitor.

O singura rugaminte suplimentara – discutati despre toate acestea cu wedding plannerul vostru si asigurati-va ca a lasat timp in desfasurator pentru ele.

Articol scris de Andrada Sas - bucharestweddingplanner.ro Credit foto: Cristian Ana

Comments

Powered by Facebook Comments

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>