Jurnalul Marei – O zi si o noapte cat o vara

09

 

Ca sa incep cu inceputul, trebuie sa ma uit nitel in spate, sa dau timpul cu vreo 4 ani in urma, cand faceam cunostinta cu Andrei, intr-un club din capitala, pe la 3 dimineata. Ne-am vazut, nu foarte bine pentru ca era cam intuneric, ne-am vorbit, nu foarte mult pentru ca era muzica data cam tare, si mi-am luat la revedere mai ceva decat Cenusareasa, lasandu-l pe Andrei nedumerit si cu o adresa de mail la purtator. Am discutat apoi schimband cateva replici pe mess, dupa care l-am catalogat drept  ”smecheras de Bucuresti” si asta a fost tot ( stai fetita linistita, nu are ce sa iasa bun din asta).
Dupa 2 ani ne-am revazut pe strada ( clasic!….eu sa cumpar apa, el sa cumpere paine). Dupa un schimb de replici ne-am dat seama amandoi ca e binevenita aceasta revedere, asa ca pe undeva pe acolo a inceput o relatie, uniti de pasiuni comune. La o luna se muta la mine, cu tot cu aparatele de fotografiat pe care incercam sa le ingramadesc in garsoniera deja plina de nimicuri de ale mele, la 6 luni ma cerea de nevasta intr-un hamac sub clar de luna, fara inel, fara ingenuncheat, dar cu emotii maaaari si planuri si mai mari de viitor. Inelul a venit dupa, l-am ales impreuna dintr-un magazin din Unirea, dupa scotocit temeinic de cum ar trebui sa arate inelul ( dar vedeti voi, o sa ajungeti imediat la ideea ca toate sunt cam la fel). Iar la alte 6 luni de la povestea cu inelul am pornit sa cautam cu ardoare locul evenimentului.
Sa mai spuneti ca nu exista destin!

Ca sa va povestesc din experienta proprie, dupa ce va hotarati ca dumneavoastra si partenerul aveti ceva de impartit pentru viitor, discutati cum va doriti sa fie acest eveniment. Unii si-l doresc simplu, fara multi invitati, daca se poate fara multe costuri, fara obiceiuri, etc. altii si-l doresc poate mai complicat, cu participare de forte si cu investitii serioase.

Cred ca oricum ar fi, atat timp cat e decizia voastra, e perfect!

Noi ne incadram in prima categorie. Ne-am dorit ceva simplu, dar original, cu prietenii buni alaturi si bineinteles parintii si fratii, prin urmare, o nunta mica pe care sa ne-o permitem a o sustine financiar noi doi. Parintii ne-au fost alaturi, in sensul ca ne-au lasat in pace, fara presiuni drept pentru care le multumim.

02

 

Foarte importanta e ideea sau tematica nuntii, iar eu si Andrei impartasim deopotriva o pasiune pentru retro-vintage, asa ca nu a fost  greu sa ne decidem la nunta vintage-chic, daca se poate nu in Bucuresti, ci undeva inconjurati de natura. Asadar si prin urmare, din noiembrie ne-am inceput cautarile in zona Bran, dupa un search constiincios pe internet, cu o lista de vreo 10 pensiuni care se incadrau la criteriile noastre. Dar stiti cum e: prea rustic, prea mare, prea mic, prea modern…intr-un final prima pensiune vizitata ( dragoste la prima vedere) a ramas preferata cautarilor noastre, Casa Nostalgia din Bran www.casanostalgiabran.ro . Ne-am bucurat de mare intelegere din partea managerului pensiunii, domnul Daniel Paraschiv, care a inteles ca ne dorim peste masura sa ne organizam evenimentul acolo chiar daca poate ne depasea bugetul. Locul era perfect: pensiune incapatoare, de un bun gust ireprosabil (fiecare coltisor e gandit in stil rustic-vintage), cu terasa superba, curte mare in spatele pensiunii numai buna de organizat ceremonia religioasa, muntii in zare, oamenii saritori si respectuosi; ce mai, locul de poveste pentru nunta noastra. Meniul l-am stabilit impreuna cu Daniel care ne-a dat multe sfaturi extrem de utile ( gen nu comandati multe feluri de mancare pentru ca noi a doua zi aruncam aproape jumatate), asa ca am stabilit 4 feluri  dupa ce am scos sarmalele din meniu, in schimb am pus un brunch a doua zi, la trezire. Tortul a fost delicios (nu a rams nimic din el) din ciocolata si fructe de padure, comandat la cofetaria Maripusc din Brasov (o stie tot Brasovul)

Cand va organizati nunta in alt oras decat cel de bastina, intervine problema cazarii.  Avand 50 de invitati ( toti prieteni buni si parintii), i-am cazat in pensiune si am rezervat si cateva camere in pensiunea alaturata. Brunch-ul de a doua zi a fost o idee minunata, cu ciorba de potroace numai buna sa dreaga mahmureala.

Dupa ce am rasuflat usurati ca am gasit ce cautam, a urmat alegerea rochiei. Daca la nunta am renuntat la multe lucruri pentru ca ne-am dorit ceva extrem de simplu (gen cocarde, marturii, funde si fundite la scaune, huse etc) la rochie nu am putut renunta. Asa ca, in doua saptamani am batut marile reprezentante din Bucuresti care vand rochii de mireasa si avand un buget stabilit si niste idei clare despre cum trebuie sa arate rochia ( evident vintage),  m-am oprit la doua modele. Andrei nu a fost supus chinului de a umbla alaturi de mine in aceasta mare cautare, ci in momentul in care m-am decis la doua, l-am luat frumos de o aripa sa hotaram impreuna. Drept sa spun, ochiul barbatului meu e foarte critic uneori si le potriveste de nu se poate cand vine vorba in ale imbracamintii “mele”, asa ca aveam incredere in el. Si bine am facut caci dupa ce ma vede imbracata si cu una si cu cealalata rochie, i se fixeaza privirea pe o rochie de pe un umeras, abia sosita in magazin si imi zice foarte relaxat “ia probeaz-o pe asta”. Cum spuneam , ochi critic…nu fu nici prima, nici a doua rochie, ci exact a treia. Stiti feelingul ala “asta e rochia?”; va rog sa ma credeti, feelingul asta exista, e real, l-am testat pe pielea mea.

01a
Rochia am achizitionat-o de la magazinul La Novia si il recomand cu caldura. Gasiti acolo modele noi de la Pronovias care sa nu va coste 3000 de euro cat e pretul lor de catalog, ci undeva la jumatate doar pentru ca sunt din colectiile trecute.

Buuuuuun….alta usurare in sufletul meu de viitoare mireasa. A mai urmat o problema importanta, cel al alegerii fotografilor. Nu a fost tocmai o alegere in adevaratul sens al cuvantului pentru ca eu stiam inca din 2010 cine imi va imortaliza momentul (ca sa nu spuneti ca nu sunt organizata!). In 2010 am avut ocazia sa vad fotografiile Alinei (fosta miresica) aratate de un prieten comun si atunci am hotarat: ei sunt ! Ne-am vazut cu Roxana si Ioan Margineanu, ne-am simpatizat reciproc, am descoperit pasiuni comune si uite asa am batut palma cu ei.
Acestea au fost primele 3 lucruri facute repede si, zic eu, bine. Am pus mare pret, in egala masura pe fiecare aceasta decizie pentru ca noua personal, ni s-a parut a fi foarte impoartant: unde? check, rochia? check, fotografi? check.

05

04

03
Cu filmarea nu ne-am batut capul pentru ca am spus din start nu. Pentru noi fotografiile vorbesc insutit decat o captura video la care ne-am fi uitat maxim de doua ori ( sper sa nu jignesc pe nimeni cand spun asta).

Au urmat trei luni in care nu ne-am preocupat in mod deosebit de achizitionat lucruri sau sa vorbim cu furnizori. In schimb, am inceput sa ma documentez temeinic pe internet despre muzica ce era un subiect delicat. Internetul a fost baza cautarilor mele, avand in vedere ca cel mai apropiat oras de locatia aleasa era Brasov, iar noi ne petreceam cele mai multe zile in Bucuresti. Am optat pentru idee de Dj, o data pentru ca a fost o nunta “tanara” ca sa zic asa, cu gusturi muzicale ca ale noastre (doar ne sunt prieteni) si puteam multumi parintii cu cateva reprize de muzica mai putin saltareata sau populara, si bineinteles bugetul nu ne-ar fi permis antamarea unei formatii. Se pare ca si de data aceasta am avut noroc in alegerea facuta. Prin cunostinte am aflat de Dj Marius Savu de la Mixevents din Brasov care ne-a incantat teribil  incat sandalele mele cu toc au zburat dupa 12 noaptea de nu s-au vazut. Cu el am colaborat fantastic si ne-a inteles perfect gusturile si preferintele muzicale.
Ca sa mai variem un pic atmosfera, am hotarat ca o ora din deschiderea nuntii sa avem invitat un cvartet ce a interpretat muzica jazz-retro, numai buna cat lumea se aseaza la masa, mananaca primul fel, ciocneste un pahar si incepe sa se binedispuna.

Prin mai  adica cu 2 luni inainte de nunta) am inceput sa ne interesam de verighete, sa hotaram cum vor arata invitatiile, sa ma gandesc un pic la aranjamente si la cum voi arata in ziua nuntii (machiaj, coafura).

Aaaaa, si sa nu uit! Cate emotii cu cununia religioasa pe care ne-o doream afara, in aer liber, cu muntii de jur imprejur, nimic pretentios. Nu stiam daca vom putea face asa ceva si daca vom gasi omul potrivit care sa ne cunune in asemenea conditii. Dar mare mi-a fost supriza cand l-am gasit si mi-am dat seama ca inca mai sunt preoti deschisi la minte si intelegatori cu idee ca pana la urma Dumnezeu este peste tot. Dupa ce am stabiit ca dorinta noastre este realizabila, a cazut in sarcina parintilor lui Andrei sa faca bolta sub care sa ne cununam. Cu maini dibace, idei bune si oameni care au inteles ce ne dorim, iata ca s-a putut realiza si asta cu resurse moderate.

06

Verighetele ni le-am ales din aur alb, facute pe comanda de catre Artur de la www.verighete-high-art.ro Decoratiunile in stil vintage si simple au cazut in seama mea, asa ca dupa indelungi informari pe net despre buchete, flori, rezistenta la caldura, am decis sa cumpar vaze simple din sticla, decorate cu dantela in care am asezat buchete bogate de trandafiri cat mai colorati. Nu am avut huse pe scaune sau funde, baloane sau artificii.
In schimb nu am indraznit sa imi fac buchetul de mireasa singura, asa ca am luat legatura cu Ana Pipas din Brasov, care a inteles perfect ce buchet imi doresc si am stabilit de comun acord  ca acesta  trebuie sa fie cat mai colorat si vesel.

Dupa indelungi cautari de stilisti prin Brasov, m-am decis sa aleg pe cineva din Bucuresti (nu am avut timp sa ma duc la probe de machiaj si coafura in Brasov). Roxana Margineanu mi-a recomandat o persoana extrem de talentata, Nicolae Albec (Niki) cu care m-am inteles de minune. Stia ce vreau, ce imi sta bine….zis si facut. In plus, imi convenea de minune ca am o singura persoana dispusa sa vina sambata din Bucuresti in Bran care sa ma “gateasca” complet (machiaj si par) atat pe mine cat si restul doamnelor si domnisoarelor dornice. Stiam sigur ca nu imi doresc voal , chiar daca m-am visat mult timp mireasa cu un voal spaniol pe umeri , lung pana in pamant, insa logica si ratiunea si-au spus cuvantul. Aveam de gand sa ma distrez temeinic la nunta mea, sa topaiesc cat ma tin talpile si voalul acela m-ar fi incuract teribil. Asa ca am optat pentru o voaleta chic pe care mi-am comandat-o de pe internet.

Cu o luna jumatate inainte de eveniment ne-am gandit la invitatii. Pentru ca Andrei este pasionat de fotografie si pentru ca ne doream ceva inedit, am decis ca invitatia sa fie facuta sub forma de vedere, cu timbru original si stampila personalizata, avand ca fotografie pensiunea unde urma sa ne casatorim (fotografie realizata de Andrei, bineinteles), cu un text simplu atasat unde , pe un ton cat mai firesc ne-am invitatat prietenii sa petrecem impreuna.

Un singur moment ne-a mai dat batai de cap, si anume dansul mirilor. Ne-am dorit ceva ritmic si saltaret si ce s-ar fi potrivit mai bine decat un charleston-jazz adaptat , pe muzica lui  Luis Armstrong, dans pe care l-am pregatit alaturi de coregrafa Doina Botis si sotul ei, oameni deosebiti alaturi de care , in miez de noapte dupa repetitii ce incepeau la 10 seara (ca deh, atunci aveam timp) ajungeam sa povestim despre vrute si nevrute pana in ceas tarziu.

07

Si tocmai cand credeam ca ce a fost greu a trecut, luna iunie ne-a pus capac. Oricat de organizati am incercat sa fim, ne-am trezit in prag de casatarie sa cautam costum pentru mire, elegant, negru, simplu (de la Cacharel l-am achizitionat, insa nu va recomand). Am dat o poala de bani, l-a imbracat de 2 ori si deja nu mai arata bine. Eh, detalii neimportante!
Multumim prietenilor din Brasov si celor din Bucuresti care au fost alaturi de noi in ultima saptamana cand ne iesea fum pe nas si pe urechi de atata alergatura ( prajiturile au fost cumparate din Brasov de prietenii nostri, fructele de prietenii din Bucuresti, iar buchetele le-am aranjat cu o seara inainte de eveniment in crama pensiunii alaturi de mame, sora, nasa, prietene).
Recomand cu caldura sa nu va puneti civila in aceeasi zi cu nunta (la noi a fost simplu pentru ca nunta era tocmai in Bran). Altfel nu veti intelege nimic din ziua voastra, veti fi doar pe alergatura ca niste cai inhamati la plug si veti face totul automat, fara sa va bucurati.

Asadar si prin urmare, vine si ziua, vine si nunta. Am avut ceva emotii cu vantul de afara la cununia religioasa, am zis da, am facut schimb de inele, ne-am pupat si da-i bataie, sa inceapa distractia. Un nod in gat am avut cu dansul nostru, dar si ala pana la urma ne-a iesit si am ras (ca doar asta e important) , dupa care ne-am facut bataturi toata noaptea pe muzica saltareata pana am dat 10 ape jos de pe noi. Nu am fost furata, nu am avut alte obiceiuri, am renuntat cu greu la buchet pe care l-am aruncat in poala unei domnisoare, dar  ne-am distrat pe cinste si nu vom uita ziua si noaptea noastra cat o vara de lunga:)

08

Imediat dupa eveniment  am plecat in cele doua saptamani de miere in Zakynthos (Grecia) – poze pe blog
Acum asteptam sa se faca cald afara si sa organizam sedinta TTD cu Roxana si Ioan Margineanu :)

 

Credit Foto: Ioan si Roxana Margineanu – Atelier Margineanu – Fotograf de nunta

Comments

Powered by Facebook Comments

3 comments to Jurnalul Marei – O zi si o noapte cat o vara

  • Ioana  says:

    Felicitari, Mara! Descopar ca mai avem cateva lucruri in comun! Suntem aceeasi promotie si ne-am si maritat ca si alti colegi dupa un examen :) . Si verighetele tot d-nul Artur le-a gandit! Sa fiti cat mai fericiti!

  • Adina  says:

    Superb Mara, absolut superb! Sper sa-mi reuseasca si mie la fel :) , apropos de unde ti-ai luat voaleta?

    • Mara  says:

      @Multumesc Ioana:) Multa fericire si voua
      @Adina: Multumesc. Voaleta am achizitionat-o dupa ce am vazut un blog cu palarii si voalete, http://amiramo.blogspot.ro/
      Sper sa iti foloseasca si spor la pregatiri. Sigur va fi minunat:)

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>