Jurnalul Arinei

01

La fel ca si multe alte aspect ale nuntii noastre, cererea in casatorie nu a fost una traditionala. De fapt, nu a avut loc o cerere propriu-zisa, ci o discutie in anul 2009, generata de faptul ca prietenii nostri dragi doar ce ne anuntasera ca se vor casatori in anul urmator. :) Astfel, am realizat si noi ca este un pas pe care ne dorim sa il facem in viitorul relativ apropiat. Mai mult sau mai putin serios am stabilit ca nunta sa fie in 2012, cumva lucrurile s-au aranjat si chiar asa a fost sa fie. Din 2009 si pana in 2011 nu s-a mai intamplat nimic concret, doar ideile mele care au inceput sa prinda contur, ajutate de inscrierea, aproape obligatorie pentru orice viitoare mireasa din Romania, pe forumul miresici.

Primele trei aspecte pe care le-am luat in considerare au fost: rochia (desigur), tematica si restaurantul.  Am inceput prin a-mi dori o rochie A-line spre ballgown, dar acest lucru a picat rapid deoarece am realizat ca imi doresc mult o nunta inspirata de Jane Austen si perioada Regency pentru care era nevoie, normal, de o rochie empire, stil care a ramas pana la momentul final, cand a suferit o modificare brusca, dar despre asta putin mai tarziu. Tema a dictat si stilul restaurantului, trebuia desigur ceva de epoca, elegant deci lista s-a micsorat considerabil din start. Prima optiune a fost si cea finala, desi initial am renuntat la ea pentru multa vreme. Este vorba de restaurantul Cercului Militar National din Bucuresti. Afland initial de formalitatile cerute nu am crezut ca vom avea succes asa ca am renuntat la idee. Am luat la rand toate celelalte variante din Bucuresti: Capsa, Hilton, Marriott, Carol Parc. Ultimele doua aproape ca au fost finaliste. Dar apoi a avut loc nunta dragei mele Mirela la CMN, in mai 2011. Vazandu-i fotografiile am realizat ca este singurul loc unde putem avea nunta, nimic altceva nu mai era suficient de bun. Am apelat la toate resursele posibile si pana la urma, soarta a facut in asa fel incat sa primim aprobarea mult dorita pentru data de 19 mai 2012.

Toate acestea se intamplau in vara lui 2011. In aceeasi perioada, pe 9 iulie mai exact, am facut si cununia civila la Stockholm, unde locuim. Pastrand nota nonconformista am fost doar noi doi singuri singurei, martor fiindu-ne fotograful. :) De ce asa? Pentru ca ni s-a parut tare frumos si pentru ca primaria din Stockholm ne-a oferit un decor extraordinar pe care chiar nu il puteam rata. Totul a decurs atat de rapid si de simplu incepand de la programare si trimiterea actelor pana la achizitionarea tinutelor si a buchetului.  Partea mai dificila abia de acum incepea, organizarea unei nunti de la distanta. Insa, uitandu-ne in urma, pana la urma nici acest aspect nu a fost atat de dificil pe cat ne-am fi asteptat. Internetul ne-a salvat de fiecare data.

Odata ce am stiut data si restaurantul dorit, firesc au urmat alegerile pentru foto, video si muzica. Pe fotografii nostri, Ioan si Roxana Margineanu, deja ii gasisem chiar inainte sa incepem cautarea. Era candva in 2010, rasfoind forumul am vazut numele mentionat intr-o discutie in contradictoriu. Desigur, mi-a starnit curiozitatea. Am intrat pe site si am gasit exact ce doream. Nici n-am mai luat in considerare alti fotografi decat la modul pur informativ. Intalnirea din iunie 2011 m-a convins ca instinctul a fost unul corect si ca suntem pe aceeasi lungime de unda si nedorind sa mi-o ia altcineva inainte am si semnat contractul.

La video aveam mai multe variante, toti foarte buni in domeniul lor, iar alegerea finala a fost facuta pe ultima suta de metri oarecum. Un trailer nou, superb, filmat la o nunta a unor romani din Suedia de catre Stefan Mirea de la Unikt. Am ales sa o luam ca pe un semn. :) Si, din nou, norocul a fost de partea noastra deoarece nici ca puteam alege pe cineva mai potrivit pentru noi si care sa surprinda mai placut atmosfera nuntii noastre.

Muzica a fost un alt aspect rezolvat cu usurinta. Din start nu am pus decat problema unui DJ, altceva pur si simplu nu s-ar fi potrivit cu noi, cu gusturile noastre muzicale si cu atmosfera generala pe care ne-o doream. Un nume ne-a tot iesit in cale inca de la inceput, DJ Vivel.  Ne-am inteles de minune si aici, nu au existat probleme de comunicare in nici un moment si putem spune cu mana pe inima ca a fost unul dintre elementele cheie care au transformat nunta noastra intr-una de succes, datorita faptului ca a stiut sa aleaga exact ceea ce ne reprezinta pe noi cel mai si cel mai tare. :)

Dupa rezolvarea tuturor acestor aspecte am avut cateva luni de respiro. Ne-am relaxat complet, dintr-o data toate pareau extraordinar de simple, in ciuda distantei. Stiam ca in iarna urmeaza o noua perioada “de foc”. Era perioada mea, a viitoarei mirese, urma sa imi aleg rochia, florile si decoratiunile. Aici proaspatul meu sot nu a dorit sa isi dea cu parerea, stia cu cine are de-a face. :) Inainte de asta, insa, am avut prima (si cred ca singura) dezamagire din timpul pregatirilor. Ne-am dorit mult sa ne cununam religios la Biserica Anglicana, din pacate nu s-a mai putut. Politica lor cu privire la cununarea a doi miri botezati ortodox se schimbase cu un an inainte. A fost un moment dificil, dar care dupa destul de putin timp s-a rezolvat de la sine. Am realizat ca nu mai vrem sa facem nici un fel de cununie religioasa. Nu ne reprezenta, acum dupa aproape un an suntem la fel de convinsi ca am luat decizia corecta. Totul s-a intamplat exact asa cum a trebuit sa se intample.

La sfarsitul lui decembrie 2011 am venit pentru o luna in Romania. Primul lucru dupa ce am aterizat a fost sa ma intalnesc cu Andreea Banita, maitre fleuriste (in adevaratul sens al cuvantului), despre care stiam ca imi doresc sa creeze aranjamentele florale la nunta inca de cu un an inainte. Am descoperit un om minunat (ca si toti ceilalti care ne-au fost alaturi in pregatirea acestui eveniment), o persoana care nu numai ca a inteles exact ce-mi doresc, dar care m-a si inteles pe mine ca om si de ce anume imi doresc lucrurile respective. Ca si in cazul tuturor celorlalti colaboratori ai nostri, asa a fost sa fie. :) Si a fost ajutata in a crea minunata atmosfera Regency a nuntii noastre de catre agentia Yes Events, o alta echipa de nota 10, care s-a dat peste cap sa imi satisfaca toate mofturil; cel mai important fiind gasirea dantelei perfecte pentru mese, cautare care a durat cateva luni. Ce mireasa poate cere mai mult de atat?

“Rochia is alege mireasa”

Si va povesteam mai devreme despre rochie. Trebuia sa fie empire. Am cautat in lung si in lat. M-am indragostit de o rochie Lazaro, imposibil de probat in Europa. Am trecut apoi la o minunata creatie Rosa Clara pe care s-a nimerit sa o si aduca in magazin reprezentanta de la Bucuresti. Am crezut ca si aici era un semn. Am fost la proba, rochia minunata, m-am decis, dar parca ceva lipsea. Aveam un sentiment ca trebuie sa mai merg intr-un loc. Si asa am ajuns la Isa’dorable cu doar cateva ore inainte de programarea facuta la Rosa Clara pentru a da comanda. Si am probat, vreo 10 rochii, cred. Si am gasit-o pe EA. Nu era empire, ci un A-line pe langa corp de la Fara Sposa. Dar a mai contat? Dantela si iar dantela de o finete incredibila, aspectul romantic vintage se pastra, dupa nici 30 de minute am platit si avansul si mi-am ales si voalul. Cum bine au spus fetele de la Isa’dorable recent, a fost un caz de “atunci cand rochia isi alege mireasa”. Iar ca orice mireasa iesita din tipare care se respecta, pantofii mi i-am luat inainte de rochie si au mai fost si mov pruna, Christian Louboutin la o oferta de nerefuzat pe eBay (in concluzie, nu subestimati internetul:)). Dar, am considerat obligatorie si o pereche de pantofi de dans, tot de pe internet luati. Am ales o pereche fuchsia din gama de pantofi pt tango si latino (sunt mai finuti, colorati si cu tocuri ceva mai inalte decat pantofii de dans clasici) Nueva Epoca de la Werner Kern.

02

La scurt timp dupa au venit si inelul de logodna si verigheta Tiffany, gratie unor buni prieteni care ni le-au luat din America. Apoi si invitatiile, o explozie de pasteluri, dantela si camee, realizate de super talentata Meda Halmaciu de la Invitatii Couture (pe atunci, handmade by Meda). Si tortul in acelasi ton si cu un gust divin creat de Cristina Voicu de la Sweet Ela.Bijuteriile si bentita care si ele s-au incadrat in tematica puteau fi realizate de o singura persoana, Josephine. Iar pentru a ma face sa arat “a mireasa vintage” le-am ales pe Miki Puran si Cristina Trohani, care s-au ridicat la inaltimea asteptarilor din toate punctele de vedere.

04

 

De acum, nu ne mai ramaneau decat cateva luni, in care sa ne apuce emotiile si grijile. Si nu s-au lasat asteptate. Ne-a fost teama, ca oricaror altor miri, ca nu ne vor veni toti invitatii. Grijile au fost mai mult degeaba, cei mai multi dragi noua ne-au fost alaturi in ziua cea mare, chiar si de peste mari si tari, iar pentru asta le vom fi vesnic recunoscatori.

Apoi cu patru zile inainte de nunta, noi faceam sedinta foto “de logodna” prin orasul vechi. Ne-a prins o ploaie de ne-a udat pana la oase. A prevestit ce ne astepta in ziua nuntii. Nu pot sa sper decat ca zicala cu belsugul e cat se poate de adevarata. :) Dar nu aceasta a fost cea mai cea dintre peripetii: in ziua urmatoare, cu trei zile inainte de nunta, noi eram la cautari de tinuta pentru mire. Dadusem comanda la inceputul lui aprilie, costumul ar fi trebuit sa fie gata intr-o luna dar din cauza unui volum de comenzi neasteptat nu s-a mai putut (l-am primit martea de dupa nunta). Tot raul spre bine insa, ne-au returnat si banii si astfel sotul meu s-a ales cu doua costume. Marele nostru noroc s-a numit Trends by Adina Buzatu, singurul loc unde am gasit exact ce cautam. Spre marea mea surprindere am reusit sa raman foarte zen in toate aceste zile de dinaintea nuntii cand mirele practic nu avea cu ce sa se imbrace. :) Nici pana in ziua de azi nu am realizat cum si de ce, cine ma cunoaste stie ca nu prea sunt zen cand lucrurile deraiaza de la planul initial si mai sunt si in criza de timp.

A fost cea mai extenuanta, dar si cea mai frumoasa, experienta prin care am trecut. Ziua propriu-zisa este si acum invaluita usor in ceata. Toate au mers pe banda rulanta, incepand cu mine care m-am bosumflat dimineata cand am vazut vremea, dar cei din jur au reusit sa ma inveseleasca pana am ajuns la machiaj. :) Am facut poze, ne-am testat aptitudinile actoricesti (mai ales sotul meu) pentru filmare, am ajuns la restaurant unde am ramas aproape fara suflare cand am vazut ce minunatii au realizat Andreea si fetele de la Yes Events. M-am simtit de parca am pasit 200 de ani inapoi in timp si orice urma de oboseala acumulata pe parcursul zilei a disparut complet. Am dansat si ne-am distrat alaturi de oamenii cei mai dragi si frumosi, de la parinti si pana la prieteni, pana s-a luminat de ziua. Am ramas cu niste amintiri pe care nu le vom uita niciodata, asta si gratie extraordinarilor nostri fotografi si videografi care au reusit sa surprinda tot ce a fost mai minunat si nebun. :)

05

06

07

08

In incheiere, am dori sa le uram viitorilor miri care au avut rabdare sa citeasca aceste randuri sa aiba parte de o nunta cel putin la fel de reusita si frumoasa ca a noastra, sa isi urmeze mereu instinctele pentru ca ii vor ghida cu siguranta pe drumul cel bun si sa se bucure de fiecare secunda din timpul pregatirilor si a evenimentului in sine!

Am dori sa multumim inca o data tuturor celor care ne-au fost alaturi si ne-au ajutat sa creem aceasta zi magica: familiile si prietenii nostri minunati; personalul restaurantului Cercului Militar National, Ioan si Roxana Margineanu (si Mihai Agalopol), Stefan Mirea (si Claudiu Visan), DJ Vivel, Andreea Banita, Isa’dorable, Yes Events, Sweet Ela, Meda Halmaciu, Josephine, Miki Puran, Cristina Trohani, Trends by Adina Buzatu.

Comments

Powered by Facebook Comments

2 comments to Jurnalul Arinei

  • Andrada  says:

    Oh, stiu ziua aceea… Am fost si eu la o nunta :) . Cand ai spus ,,ploaie” mi-am dat seama ca este vorba de 19 mai.

    Cerceii de la Josephine sunt identici cu cei pe care-i am eu acum – in versiunea pentru nunta i-am solicitat lungiti, cu inca doua pietricele, dar dupa nunta am scos pietricelele suplimantare si acum ii port in varianta ,,simpla”. Culoarea pietrei este aceeasi, oricum :) .

  • Arina  says:

    Minunate si culoarea si modelul! :D Ca tot ce face Josephine, de altfel! <3

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>