Jurnalul Adrianei – Hartia va fi albastra

01

 

Povestea noastra n-are timp, cum ai putea masura dragostea in ore? Da, sigur ca daca ar trebui doar sa marchez un moment in timp as putea s-o fac; ne-am cunoscut intr-un mod absolut banal: la locul de munca. Insa noi parca ne stiam demult. Sau daca nu ne stiam, ne cautam. Pentru ca fara sa stiu cum, de ce sau cand, am inceput sa stam mult de vorba, sa descoperim cat de multe avem in comun, cat de usor rezonam in majoritatea aspectelor si cat de mult ne place sa fim impreuna. Nu aveam asteptari, nu speram la nimic, cumva sufletele noastre se descopereau treptat si se invatau impreuna pentru un viitor pe care in 2006 nici nu-l intrezaream.

Probabil candva pe parcurs el si-a dat seama mai devreme decat mine ca e pe bune :) Si n-a mai vrut sa astepte. Putea, zau! Ca doar stia ca nu visez la maritis! Ba chiar nonsalant ii desfiintam gandurile romantice, fara sa stiu febra emotiilor pe care le traia cautand inelul perfect. Dar n-a cedat… si in cel mai simplu context, m-a cerut in casatorie. N-am stiut sa mai astept…si in 10 minute stiam ca pe 4 iunie 2011 aveam sa-i fiu sotie.

Era septembrie 2010 si incepeam o etapa cum nu va mai fi alta. Nu stiam ce va fi, stiam doar ca vrem altceva decat tot ceea ce vazusem pana atunci. Ne doream o atmosfera intima, prieteni apropiati alaturi si o petrecere de zile mari, fara presiunea unei nunti ca la carte.

Asa am inceput cautarile pentru un restaurant care sa se plieze pe dorintele noastre: un loc cu decor si personalitate proprie. Mi-am dorit foarte mult sa aiba o gradina faina sau terasa, sa fie intr-o zona accesibila tuturor invitatilor nostri si sa aiba mancare buna, eventual bucatarie proprie (nu catering). Dupa indelungi cautari timp de doua luni si peste 20 de locuri vizitate, le-am gasit pe toate la Casa Boiereasca, undeva prin Dorobanti, la sfarsit de octombrie. M-am indragostit de loc din prima clipa, are un aer retro si o atmosfera intima, iar mancare a fost super delicioasa.

Cand am crezut in sfarsit ca gata, s-a terminat cu pregatirile :) ) am intrat pe miresici.ro. Noh, acolo scria ca de-abia acum incep! M-am speriat intai, desi consideram ca timp e… aveam 7 luni in fata, insa miresele vorbeau de foto-video, muzica, machiaj sau accesorii. Eram confuza si un pic agitata, nu stiam de unde sa incep…am ales s-o iau pe rand. In noiembrie am studiat fotografii: cata diversitate! portretisti, fotojurnalisti, color, alb-negru, oferte care de care mai interesante! Imi placeau multi, dar nu ma opream la niciunul, nu simteam ca vreunul poate surprinde ziua aceea asa cum se contura ea in mintea mea. Visam la emotii suprinse la perfectiune, la un “ochi” atent, dar discret, la culori naturale, la ipostaze chic, dar nu fortate, la un om care sa ne “vada” asa cum suntem noi. Am fost la o singura intalnire, cu Gabriel Constantin. Ne-a cucerit din prima. Eram pe aceeasi lungime de unda, simtea ca noi si ne-a oferit talentul lui. Ne-am dorit fotografii reale, trairi si bucurie si asta am primit. Iar in fotografii ne regasim 100%.

In decembrie credeam ca iar e pauza, obosisem :) Insa fetele mele dragi intalnite pe forum nu voiau sa ma las pe tanjala. Vorbeau de rochii si ma incurajau sa probez. Mai aveam 6 luni pana la nunta. Aici iar devenea complicat…Nu am visat niciodata rochia de mireasa.  Si nu credeam ca e posibil sa te indragostesti de-o haina. Ca doar e din material, nu are suflet, spuneam. Si cum urma sa-mi demontez singura orice prejudecata! Convinsa de prietenele mele, am ajuns intamplator la Isa’Dorable. Era o seara friguroasa de iarna si m-a intampinat zambetul cald al Alinei si bunavointa ei de a ma ajuta sa gasesc rochia potrivita. Voiam ceva usor de purtat, deloc “incarcata” si desigur, factorul-cheie, nu foarte scumpa. Am probat modelul ales (Jasmine F321) mai mult “sa fie…”, la recomandarea Alinei…si am avut o revelatie. Era exact ca mine si era rochia mea: simpla, jucausa, chic si usor iesita din comun. Am stiut ca ea e si imediat m-am decis. Nu e o rochie obisnuita, nu e rochia pe care o visezi de mica si in care orice mama isi vede fiica mireasa si printesa pentru o zi, dar este perfecta pentru mine.

In ianuarie a fost mare targ. Eram deja in 2011, timpul trecea rapid, nu ma mai puteam ascunde. Pe forum inca ziceau ca mai am multe de facut…sotul meu se minuna, doar mai erau 5 luni!! Un moment numai bun sa ne decidem la decor, spuneam eu. Ce-i aia decor, spunea el? Amandoi ne doream o nunta “spartana”, cum am denumit-o pentru a ne fi mai usor sa descriem ce ne imaginam. Ca sa fie pentru noi si sa simtim ca e a noastra, am decis de comun acord sa renuntam la orice elemente inutile si care nu ne reprezinta: am renuntat la marturiile clasice (am preferat sa impartim invitatilor lozuri in plic), la huse de scaune, la baloane, confetti, porumbei, stalpisori si perdele de lumini, la fete de masa impopotonate si la decoruri inutile. Restaurantul oferea oricum un decor simplu, clasic, in tonuri calde, cu fete de masa discrete si detalii elegante. Oh, ce tristete pe furnizorii de la targ! :)

Cumva insa trebuia sa aducem magie in seara noastra! Stropul de culoare l-au reprezentat aranjamentele florale, nici nu concepeam sa nu fiu inconjurata de parfum si finete! Am colaborat cu Darius de la Maison Dadoo si a fost pentru mine mai mult decat un furnizor, mi-a fost prieten si a fost mereu vesel si binevoitor! Am lasat totul in mana lui. Iar seara mea a fost plina de lalele rosii, hortensii delicate si bujori inmiresmati. A fost perfect pentru ca Darius e un vrajitor.

Si daca tot am fost la targ, am trecut si pe la Mardikian. Si am ales verighete milgrain din aur si paladiu. Le-am inscriptionat, sa ne recunoastem in multime peste ani: “Hartia va fi albastra”, sa ne-amintem mereu de primul sarut la film la Patria, c-asa erau primele intalniri in 2006, la cinema. Acum probabil parem desueti :)

In februarie am comandat invitatiile, aveam totul aranjat, biserica de suflet si nasii minunati. Din nou, trebuiau sa ne reprezinte si am ales sa le concepem noi sub forma de carte postala, cu un text complet personalizat si informal. Ne-au adus alaturi 85 de invitati. Le-am completat cu meniuri faine rau de tot, de le-au luat oamenii acasa amintire. Eu m-am bucurat :)

In martie deja aveam emotii. Stabilisem cununia civila la sfarsitul lunii aprilie, trebuia sa ne decidem la muzica. Video parca nu voiam…La recomandarea unei prietene, l-am contactat pe Sorin de la One Play si am stabilit ca va fi dj-ul nostru. A fost simplu si nedureros :) Poate cea mai comoda alegere. Daca tot eram pusi pe fapte mari, tot ca urmare a unei recomandari l-am cunoscut si pe Cristi Briceag de la Bricstar Media si i-am spus sa ne filmeze din unghiuri favorabile :) Si ce bine ca ne-am decis si la video, avem un clip de-l adoram. A fost o luna buna, doua contracte dintr-un foc si deja imparteam invitatiile. Tic-tac!

Daca n-ati citit nimic de mire pana acum, nu va speriati! Era mereu alaturi de mine, rabdator si implicat. Si cum ne-am zis ca trebuie sa faca cinste rochitei mele perfecte, am mai mers la un targ, ca doar om prinde un discount. Si-am luat costumul, papionul burgundy si camasa de la Dinasty. Simplu si elegant, fara emotii.

In aprilie ne-am cununat civil. A fost cald si soare si ne amintim cu drag de ziua aceea. Ne-am relaxat si ne bucuram ca am ales s-o facem separat de ziua nuntii, asa am fost de doua ori inconjurati de prieteni dragi.

In mai deja nu mai puteam da inapoi, totul era aproape gata. Comandasem tortul prin cei de la restaurant la o cofetarie din Dorobanti, era ivory si plin de flori. Aveam programare la coafor la salon Fason la Cristina Grama, la machiaj la Bogdana Bololoi, imi cumparasem pantofii cu fundita si comandasem bijuteriile cu cristale swarowski roz pal la Charm de Paris. Puteam respira in sfarsit. Totul se potrivea ca intr-un puzzle si visam cu ochii deschisi la 4 iunie.

Si-a venit iunie iubit! Si-a fost o zi asa cum ne-am dorit-o: simpla, relaxanta, boema, cu iubire multa si emotii la nesfarsit!

Machiajul retro cu ruj rosu, coafura impecabila si rochia draga, buchetul ametitor de parfumat din multi bujori diafani..Emotia omului caruia urma sa ii fiu sotie, prietenii dragi, muzica buna.

Intr-un fel sau altul, in ziua aceea lucrurile se aseaza si parca totul se leaga fara efort. Planetele sau astrele sau karma si orice spiridusi dibaci au facut ca totul sa iasa fara cusur. Si-a trecut repede, lasandu-ma doar cu amintirea.

Nu e usor sa faci cum vrei cand toti spun sa faci cum trebuie. Nu e usor sa alegi din multitudinea de optiuni, nu e usor sa iti deschizi sufletul in fata unor oameni straini in mana carora incredintezi reusita unei zile cum probabil nu ai mai trait. Nu e usor sa ai incredere in fotograf, in dj sau in restaurant ca tortul va fi impecabil.

Dar trebuie sa ai curaj sa crezi in ceea ce iti doresti, sa nu faci ceva doar de dragul de a-l face, sa te sfatuiesti mereu cu viitorul sot si sa-l implici in toate pregatirile, sa pui iubirea voastra pe primul plan si sa nu uiti sa zambesti. Ca-i ziua ta si e unica!

0604-150639

0604-150855

0604-162256-01

0604-165659

0604-171920-01

0604-180334-01

0604-182659-01

0604-211956-01

0605-002850

0605-022418

Credit foto: Gabriel Constantin

Comments

Powered by Facebook Comments

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>